[index]

1 Corinteni 13

1 Dacă vorbesc în limbi omeneşti şi îngereşti, dar nu am dragoste - sunt un gong zgomotos sau un chimval zângănitor.

2 Dacă am darul profeţiei şi înţeleg toate misterele şi am toată cunoaşterea, şi dacă am toată credinţa, aşa încât să mute munţii, dar nu am dragoste - nu sunt nimic.

3 Dacă dau tot ce am şi dacă-mi dau chiar şi trupul să fie ars, dar nu am dragoste - nu câştig nimic.

4 Dragostea are răbdare, dragostea acţionează cu bunătate, nu invidiază, dragostea nu se laudă, nu este mândră,

5 nu se comportă indecent, nu-şi urmăreşte propriile interese, nu se supără, nu se gândeşte la rău,

6 nu se bucură de nedreptate, ci îşi găseşte bucuria în adevăr,

7 suportă totul, crede totul, speră totul, suferă totul.

8 Dragostea nu se sfârşeşte niciodată. Cât priveşte profeţiile - ele se vor sfârşi, cât priveşte limbile - ele vor înceta, iar cât priveşte cunoaşterea - ea se va sfârşi,

9 pentru că noi cunoaştem în parte şi profeţim în parte,

10 însă, atunci când va veni ce este desăvârşit, ceea ce există doar în parte se va sfârşi.

11 Când eram copil, vorbeam ca un copil, judecam ca un copil, gândeam ca un copil - când am devenit adult, am terminat cu lucrurile copilăreşti.

12 Acum vedem neclar, ca într-o oglindă, însă atunci vom vedea faţă în faţă. Acum cunosc în parte, însă atunci voi cunoaşte pe deplin, aşa cum şi eu am fost cunoscut pe deplin.

13 Acum, deci, rămân acestea trei: credinţa, speranţa şi dragostea, însă cea mai mare dintre ele este dragostea.

[index]